8. Ciuperci

Pălăria Șarpelui (Macrolepiota procera)
Încadrată în familia Agaricaceae din genul Macrolepiota, poate fi găsită în pădurile de foioase, și rășinoase, pe pajiști și în tufișuri. Este un tip de ciupercă cu dimensiuni mari, având o apariție remarcabilă. Începe ca o pălărie în formă de ou, care apoi se deschide asemenea unei umbrele, cu un vârf central. Diametrul său poate ajunge până la 10-30 cm. Fiind extrem de versatilă, este apreciată în bucătărie pentru multiplele sale utilizări culinare. La vârsta fragedă, este considerată una dintre cele mai apetisante ciuperci comestibile.

Gălbior (Cantharellus cibarius)
Este o specie de ciuperci comestibile cunoscută sub numele gălbior, gălbenel, burete galben. Originar din Europa, poate fi găsit în pădurile de foioase și de conifere. Pălăria gălbiorului are o lățime de 3-10 cm, fiind inițial rotunjită, apoi devine plată, iar la maturitate capătă o ușoară formă de păhăruț. Are un gust plăcut, ușor picant, care dispare în timpul gătirii. Gălbiorul este o ciupercă delicioasă, care poate fi consumată atât proaspătă cât și uscată.

Hrib (Boletus edulis)
Această ciupercă delicioasă, aparținând familiei Boletaceae, se întâlnește în întreaga Europă. A fost considerată una din cea mai valoroasă și importantă ciupercă comestibilă în vremea romanilor. Pălăria sa poate atinge un diametru de 12-25 cm, având o suprafață lucioasă în nunațe de castaniu închis, cu margini albicioase și o textură cărnoasă. Piciorul poate crește până la înălțimi de până la 15 cm. Această specie, cunoscută drept “regele ciupercilor de pădure”, poate fi folosită pentru a prepara mâncăruri extrem de delicioase.

Șampinion de pădure (Agaricus Silvaticus)
Membră a familiei Agaricaceae, poate fi găsită în pădurile de foioase și de conifere. Pălăria acestui tip de ciupercă are în general un diametru de 4-8 cm, dar uneori poate atinge chiar și 10 cm. La început, pălăria are formă semisferică, apoi devine conică și se lărgește gradual, adesea devenind complet aplatizată cu o ușoară adâncitură în centru, având o nuanță de maro palid. Este o ciupercă comestibilă, cu gust plăcut, însă carnea sa este destul de subțire, iar ciupercile mai vechi pot lăsa urme de culoare neagră în preparatele culinare.

Buretele Muștelor (Amanita muscaria)
Aparține familiei Amanitaceae și se găsește atât în pădurile de foioase, cât și în cele de conifere, formând relații de simbioză micorizică cu rădăcinile copacilor. Este o ciupercă toxică. Toxinele sale afectează sistemul nervos, putând provoca greață, somnolență, transpirație, scăderea tensiunii arteriale, dar și reacții severe precum halucinații și euforie. Datorită aspectului său distinctiv, este una dintre cele mai cunoscute specii de ciuperci toxice. Are o culoare roșu aprins sau portocaliu-roșiatic, cu pete albe.