5. Plante Medicinale

Sunătoarea (Hypericum perforatum)
Sunătoarea este o specie de plante care aparține familiei Hypericaceae și este o plantă indigenă răspândită în Câmpia Panonică. Efectul său antidepresiv a fost confirmat prin cercetări științifice. Datorită beneficiilor sale asupra sănătății mintale și fizice, este recunoscută pe plan mondial ca un remediu natural, disponibil fără prescripție medicală. De asemenea, are efecte antiinflamatorii, ajută la vindecarea rănilor și oprește sângerările.

Oregano (Origanum Vulgare)
Cunoscut și sub numele de măghiran sălbatic sau busuioc de pădure, are denumirea latină "oreganum." Face parte din familia Lamiaceae și este o plantă folosită atât în scop culinar, cât și terapeutic. Efectele terapeutice erau cunoscute încă din Egiptul antic, unde era folosită ca un calmant pentru tuse. În Grecia antică, era apreciată pentru vindecarea rănilor, iar în zilele noastre, este recunoscută mai mult ca un condiment.

Cimbru de Câmp (Thymus)
Aparține familiei Lamiaceae și cuprinde aproximativ 350 de specii. Pe lângă calitățile sale culinare, are și semnificative proprietăți terapeutice. A fost folosit în Egiptul antic și în Grecia pentru efectele sale benefice asupra sănătății, ca stimulent al apetitului, ameliorator al tulburărilor gastrice, antispastic, calmant pentru tuse și carminativ. De asemenea are proprietăți expectorante, mucolitice și puternic dezinfectante.

Silur (Euphrasia officinalis)
Aparținând familiei Orobanchaceae, este o specie de plante parazite. Este răspândită în mare parte în Europa, dar se poate întâlni mai rar și în zonele sudice. Planta este specifică zonelor de câmpii, pajiști și mlaștini. Datorită conținutului său de tanin, are proprietăți astringente și funcționează eficient ca un antiinflamator. Este o plantă anuală utilizată în principal pentru a ameliora disconfortul ocular, oboseala ochilor și ca tonic ușor.

Sânziene (Galium Verum)
Face parte din familia Rubiaceae, cunoscută  sub denumirile populare de floarea Sfântului Anton sau floarea Sfântului Ioan. În trecut, era folosită pentru vopsirea brânzeturilor, datorită prezenței unui pigment galben în compoziția sa. Datorită conținutului de enzime, a fost utilizată pentru coagularea laptelui în procesul de fabricare a brânzei. Infuzia obținută este adesea utilizată în afecțiunile renale, biliare, hepatice și respiratorii. Este recomandată și pentru afecțiunile glandei tiroide în tratamentele tradiționale românești.

Mentă (Mentha Longifolia)
Plantă din familia Lamiaceae și clasificată în genul Mentha, întâlnită în aproape întreaga Europă. Este o plantă perenă ce poate crește până la 30-100 cm înălțime. Tulpina este pufoasă, iar frunzele sale sunt alungite, având formă de lance și marginile puternic zimțate. Conținutul său de mentol fiind scăzut, face ca ceaiul preparat din această plantă să nu aibă aroma specifică a altor tipuri de mentă. Este folosită în principal ca stimulent digestiv și pentru reducerea balonării.