3. Tufișuri în Pădure

Boz (Sambucus Ebulus)
O plantă robustă, cu tulpina erbacee și frunze penat-sectate, care  emană un miros neplăcut. Aparține genului Sambucus din familia Caprifoliaceae și poate atinge înălțimi de până la 2 m. Este o plantă foarte utilizată pentru calitățile ei farmaceutice. Rădăcina, fructele și florile sale pot fi folosite, dar numai cu atenție, utilizarea necorespunzătoare putând cauza intoxicații.

Socul negru (Sambucus Nigra)
Face parte din genul Sambucus și este o specie răspândită în Bazinul Carpatic. Este un arbust sau copac care poate atinge o înălțime de 3-10 m și prezintă o coroană densă. Florile sale sunt mici, de culoare crem și cu un parfum caracteristic. Fructele sunt sub formă de boabe cu coajă neagră. În trecut, socul negru era denumit "farmacia săracului," fiind folosit în medicina tradițională, însă în zilele noastre este mai cunoscut pentru producția de băuturi răcoritoare și ceaiuri.

Măceș (Rosa Canina)
Măceșul este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei. Este fructul sălbatic al trandafirului sălbatic și al trandafirului japonez. Planta poate atinge până la 2 m înălțime, este rezistentă și înzestrată cu flori frumos colorate, având o aromă plăcută. Fructele sale se coc în timpul primelor înghețuri de toamnă și sunt apreciate pentru o gamă largă de utilizări. Conțin vitaminele A, B1, B2, K și, cel mai important, vitamina C naturală.

Crușin (Frangula Alnus)
Aparținând familiei Rosaceae, acest arbust face parte din cadrul ordinului Rosales și este răspândit în aproape întreaga Europă. Crușinul este un arbust sau mic copac cu înălțimi de 1-3 m, cu ramurile sale crescând puțin dezordonat. Coaja proaspătă a acestui arbust are efecte toxice și poate fi folosită în siguranță numai după uscare timp de cel puțin un an sau supusă unui tratament termic. De obicei, crușinul este utilizat sub formă de ceai sau extract.

Caprifoi (Lonicera Xylosteum)
Caprifoiul, membru al ordinului Dipsacales și al familiei Caprifoliaceae, este un arbust cu frunziș verde închis, care poate atinge înălțimi de 2-3 m. Este foarte răspândit pe întreg continentul european, dar are origini și în Asia, Turcia și Siberia. Fructele sale, de culoare roșie, se coc la sfârșitul lunii iunie și în iulie, acestea nefiind destinate consumului uman, fiind totuși preferate de păsări.

Curpen de pădure (Clematis Vitalba)
Membru al ordinului Ranunculales și al familiei Ranunculaceae, este un arbore care aparține speciilor de plante agățătoare din Europa Centrală. O plantă perenă cu tulpină lemnoasă, care poate crește până la înălțimi de peste 10 m și este deciduă. Fructele sale,  de culoare albă, au o textură pufoasă asemănătoare bumbacului. Planta proaspătă poate irita pielea, iar în cazuri mai grave, poate provoca inflamații și vezicule.